BIOGRAFIE ROLURI ARHIVA
Copilarie
Scoala profesionala
Institutul de teatru
Teatrul Nottara
Mari intalniri





Ca si prietenul si colegul meu Gheorghe Cozorici, n-am prea fost ajutati de soarta. Am fost amândoi nevoiti sa facem scoli de meserii, el la „Vulcan”, eu la Fabrica de avioane. Când am dat examenul de admitere la institut, în 1951, am cazut. Anul urmator, ca sa fiu sigur am dat si la teatru si la cinematografie (era institut separat). Am reusit la ambele si, tin minte, am mers cu Cozorici în Piata Natiunii si am dat cu banul unde sa mergem. Ne-a cazut Teatrul.” spunea George Constantin într-un interviu.

La „Teatru” erau profesori doi dintre cei mai renumiti actori ai teatrului românesc, marii maestri Aura Buzescu si Nicolae Baltateanu, ajutati de doi (tineri la vremea aceea) regizori de mare viitor: Ion Cojar si Vlad Mugur; iar la „Film” preda o mare personalitate, un mare actor, elev al celebrului regizor german Max Reinhardt: Mihai Popescu.

Get Flash to see this player.


Asadar in 1952, la nouasprezece ani, George Constantin era admis in Institutul de Teatru din Bucuresti la clasa maestrului Nicolae Baltateanu.

Fotografii din anul 2 de institut

Debutul pe o scena profesionista are loc in 1954. Vlad Mugur a fost cel care l-a invitat sa faca parte din distributia unui spectacol; George Constantin, student fiind, primea un rol principal in spectacolul „Drumul soarelui” de Virgil Stoenescu, jucat la Bacau. 26 septembrie 1954 este data premierei si momentul de debut în calitate de actor profesionist, al lui George Constantin.

Get Flash to see this player.


In 1956, in anul al IV-lea de studii, George Constantin pregateste împreuna cu preparatorul principal Ion Cojar spectacolul de absolventa „Tragedia optimista”.

În „Tragedia optimista” George Constantin avea de sustinut doar o scena (destul de redusa ca întindere), în care juca un ofiter alb, cazut prizonier si tinut ostatic de catre marinarii anarhisti ce pusesera stapânire pe nava pe care fusesera încadrati. George Constantin aparea alaturi de un alt ofiter, jucat de Dumitru Rucareanu; scena era construita anume ca, înca de la intrare, acestia sa fie întâmpinati de un puternic si violent zgomot produs de agresivitate verbala si fizica dezlantuita. Anarhistii îi insultau pe cei doi, deveniti reprezentanti ai dusmanului de clasa si tinta a conflictului major pe care îl purtau cu „vechea orânduire sociala”.

Profesorul Cojar, regizorul spectacolului, povestea despre inedita prezenta a lui George Constantin si remarca nota de liniste puternic dramatica pe care o aducea în scena, ceea ce facea ca rolul destul de mic sa devina unul memorabil: „Imaginea Umilintei, a Demnitatii ranite, o privire de profunda întelegere a turmei dezlantuite care „nu stie ce face” din partea ofiterului din Armata Tarista jucat de George n-a avut nevoie de nici o regie, de nici un fel de aranjamente, de reactii scenice si de expresivitate. Totul se ordona conform vointei tacute, dar încarcate de forta uriasa a personalitatii lui.

Prima poza ca absolvent al IATC si angajat al Teatrului Armatei